Ploua greu...

Ploaia asta e atat de grea...si parca face si gandurile si mai grele ca de obicei...
Lumea asta se misca atat de repede in jurul meu...incat trebuie sa ma opresc din cand in cand sa respir...mi-as dori sa am timp sa ma uit in jurul meu mai des...sa invat din ceea ce vad...sa am timp sa fiu confuza...sa pot cere lamuriri...
In schimb, suntem creati de asa natura incat trebuie sa invatam din mers, sa nu ramanem in urma, sa nu-i incetinim nici pe ceilalti, sa mergem in pas cu toti pentru a nu ramane izolati...pentru ca nimeni nu are timp sa se uite la cei ramasi in urma, nimeni nu are o mana in plus pentru a o oferi celui care a cazut...
Ploua...ploua greu...poate de asta gandesc asa de gri azi...
Se apropie o zi foarte trista...si peste care nu stiu cat de usor voi putea trece...dar, pentru a nu ramane in urma, va trebui sa invat sa trec peste...
Urmeaza o zi care imi va aminti in fiecare an ca noi suntem asa de mici, asa de neputinciosi, atat de mult la mana naturii si a destinului incat nu avem ce sa facem decat sa acceptam ce ne apare in cale..pentru ca daca incercam altfel, ne apropiem incet-incet de cei care sunt marginalizati de toti pentru ca sunt altfel...
Urmeaza o zi care imi va aduce mereu aminte ca trebuie sa stim sa fim oameni, trebuie sa stim sa aratam celor care conteaza cat de mult ii iubim pana nu e prea tarziu...
Urmeaza o zi in care imi vor suna mereu in minte ultimele cuvinte..."te astept si 100 de ani numai sa vii...."